Cuvînt de deschidere


Avînd în inimi dorinţa de a duce mai departe opera înaintaşilor, acum 7 ani cîţiva ieşeni îmbrăţişau ideea creării unui centru pentru studierea, cîntarea şi răspîndirea muzicii religioase de tradiţie bizantină autentică, care pentru noi românii înseamnă moştenirea spirituală şi practica vie a Bisericii Ortodoxe. Primăvara anului 1999 este pentru aceşti ieşeni un nou început şi bucuria unei împliniri, căci după şapte ani Centrul de Studii Bizantine din Iaşi, înfiinţat oficial ca asociaţie culturală naţională abia în toamna anului 1998, se bucură de sprijinul — putem spune unanim — al elitei bizantinologilor muzicieni din România şi numără în prezent în rîndurile sale mai bine de 50 de membri, răspîndiţi în toate centrele culturale şi universitare importante ale ţării.

Sperăm ca instituţia noastră să devină un forum naţional, care să ofere tinerilor cercetători şi muzicieni posibilitatea de a-şi însuşi mai bine şi mai repede ştiinţa şi experienţa, de care vor avea curînd atîta nevoie nu numai pentru a se împlini profesional, dar şi pentru a deveni, la rîndul lor, nuclee de creştere şi de răspîndire a binelui şi frumosului.

Dintre comorile muzicale strînse cu dragoste şi perseverenţă de înaintaşi în scoarţele atîtor cărţi de preţ am ales pentru a fi publicată în acest număr inaugural al revistei C.S.B.I. cîntarea psalmului 94 după Anton Pann, imnul psaltic al centrului nostru, îndemnul viu al strămoşilor la armonie prin trăire creştină.

Psalmul 94. Veniţi cu toţii dimpreună, de Anton Pann



Veniţi cu toţii dimpreună
Să ne facem voie bună,
Să ne bucurăm de Domnul
Şi să strigăm cu tot omul.

   

Că marea cu valuri ’nalte
De-a Lui mînă sînt lucrate;
De El sînt făcuţi şi munţii
Şi brazii mari şi mărunţii.

***

   

***

Că ne e Domn şi mîntuinţă
Şi să strigăm cu credinţă.
Lui din hotarele toate
I să-nchină ţări şi gloate;

   

El a făcut tot pămîntul
Singur, numai cu cuvîntul.
Şi nouă ne este Domnul
Şi-mpărat peste tot omul.

***

   

***

Iar cîţi în El nu crezură,
Ispitiră şi văzură,
Părăsiţi de Domnul fură
Şi-ntr-a Lui ură căzură.


Traian Ocneanu